Stiinta pentru copii: testam forta de frecare prin joaca

Schiop. Asa era profesorul meu de fizica din clasa a-6-a. Avea un picior mai scurt decat celalalt si purta pantofi ortopedici. Pe langa asta se uita mereu cu un ochi la slanina si cu altul la maslina… Acum eu fac pe schiopul si predau stiinta pentru copii.

Nu-ti imagina ca-i bag intr-un laborator de stiinte si ma proptesc in fata unei table de scris, gata sa prezint prin scheme fizica, mecanica si chimie. Sau ca am manuale si planuri de lectii, eventual ca-i mai si evaluez. Ca orice la varsta prescolara, si stiinta pentru copii e sub forma de joaca.

E amuzant sa-l aud pe Unu Mic, cand are chef sa se joace cu apa, ca face un experiment. Si creste inima in mine cand ii vad pe amandoi cum absorb orice informatie noua – ca citim despre masini robot (noua preferinta in materie de mijloace de transport pentru Unu Mic – vezi cartea nr 5 de aici) sau ca „facem experimente” aruncand bete si pietre in apa.

In joaca includem des elemente de stiinta, caci vreau sa le insuflu copiilor spiritul explorator, deschiderea catre cunoastere si simtul critic. Si vreau ca la clasa a-6-a sa fie mai mult atrasi de cunostintele predate decat de particularitatile profesorului de fizica.

Un joc simplu in care copiii pot observa si testa elemente de stiinta – fizica in acest caz – este jocul cu rampe. Poti incepe cu observarea obiectelor care aluneca pe un tobogan (papusa, minge, masinuta, conuri de brad, crengute si pietricele) – o joaca pe care copilul o face instinctiv, in care este suficient sa descrii si sa pui intrebari predictive.

O activitate mai complexa, prin care copiii descopera forta de frecare, gravitatia si forta de impingere, poti face cu o pregatire minima.

Ai nevoie de:

  • o rampa (tobogan/scandura de lemn proptita in unghi/tava de comp sprijinita de niste carti)
  • masini
  • materiale cu diferite texturi (eu am ales o bucata lunga de smirghel, folie de aluminiu si o plasa adeziva)
  • scotch
  • cronometru, foaie si creion (optional, pentru copii mai mari)

Cum te joci:

Asezi rampa si, cu masinutele din dotare, incepeti sa urmariti cat de repede ajung pe pamant. Apoi acoperi rampa cu unul dintre materialele alese. Ca sa nu alunece, prinde-l cu scotch. Luati din nou masinutele si le dati drumul pe rampa. Observati diferenta. Inlocuiesti materialele si, pe rand, vorbiti despre cum aluneca masinile pe fiecare material in parte.

Eu am lipit initial plasa (pe care am gasit-o intamplator prin casa, lasata dupa o lucrare de reparatii pereti). Am descoperit cu totii ca nici o masinuta nu se mai misca. In ciuda planului inclinat, plasa impiedica alunecarea. Nici impinse de la spate masinile nu luau viteza.

Apoi, direct peste plasa, am pus bucata de smirghel. Masinutele au luat-o la vale intr-un ritm potrivit, cu viteza regulamentara, dar impinse de la spate.

Am inlocuit, in final, smirghelul cu folia de aluminiu si am descoperit ca nu mai detineam control asupra masinilor. O luau la vale neimpinse, iar unele mai si ieseau in decor – situatii care umpleau casa de ras.

Am folosit masini de diferite dimensiuni, in cele din urma amandoi copiii alegand sa foloseasca un autobuz mai mare. Asa au observat ca, atunci cand aluneca pe folia de aluminiu, nici rotile nu se mai invarteau!

Am petrecut asa, inlocuind materialele intre ele, o dupa-amiaza intreaga. La un moment dat nici unul dintre ei nu mai avea nevoie de mine, asa ca m-am retras si i-am lasat sa se joace singuri, bucurandu-ma de chiotele lor. Asta da stiinta pentru copii!

Pentru mai multe idei de stiinta pentru copii vezi si:

Punctele 6 si 7 de aici

Punctele 24 si 27 de aici

 

 

 

Ma bucur daca dai share:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-108014515-1