Jocul tacerii. Un joc Montessori simplu

Jocul tacerii, Montessori
Luna noiembrie, in casa noastra, e rece si zgribulita, cu dimineti incepute prea devreme si cafea pe care tanjim sa o bem fierbinte (dar care se raceste nefiresc de repede).
E luna cand incepem sa ne linistim, si noi si copiii. Cand revenim la jocurile in casa, la stresul ca ii deranjam pe vecini (zi-mi ca ai si tu pereti subtiri si comunici cu vecinii de sub tine de parca ati fi in aceeasi casa); la mai putine mingi batute (mai putine decat ar vrea Unu Mic, ca dupa mine si Una, sunt tot prea multe); la Una Mica adormind cu cartea in brate, dupa ore intregi de citit.
Noiembrie, la noi in casa, e luna in care ne intoarcem la liniste.
Asa ca am ales sa iti vorbesc despre un joc pe care il fac cu Una Mica. Ti-l recomand daca iti place si tie ideea de intoarcere – de data asta spre sine.
Te avertizez de la inceput, e un joc pentru copii initiati in arta linistii. Copii care pot sta cuminti, chiar nemiscati, care inteleg sa ramana cu ochii inchisi o perioada de timp (de dragul unui joc, nu ca sa-i pui la somn) si pe care i-ai surprins ca pot lucra in liniste. Cu siguranta, peste 3 ani ca varsta.
Ti-am zis, e un joc pe care il fac cu Una Mica. Unu Mic abia invata sa stea linistit, in diminetile incepute prea devreme, cand ne bagam toti trei sub plapuma, cu geamul larg deschis, asteptand ora 7 si OK-ul pentru joaca.

Ce e jocul tacerii?

E un joc de meditatie, la fel de bine cum e un joc de imaginatie. Un joc prin care iti inveti copilul sa aprecieze linistea, sa isi controleze sinele si sa se lase ghidat in plan ideatic (wow, cate cuvinte grele ti-am bagat aici! ma auto-surprind!).
Ii permite copilului sa descopere sunetele tacerii si ale linistii. Ii dezvolta creativitatea, concentrarea atentiei si spiritul de observatie. Mie imi place pentru ca e o altfel de explorare a lumii – mintala.
Regulile sunt simple si usor de adaptat, in functie de personalitatea ta si a copilului tau.
Se poate juca atat acasa, cat si intr-un grup de copii, respectand conditia ca toti sa poata pastra tacerea.
Alege, mai intai, un simbol al tacerii. Un obiect pe care sa-l asociati cu jocul. Poate fi o lumanare, o piatra, chiar si o statuie a lui Buddha! De multe ori, insa, se foloseste o imagine din natura.
Vorbeste cu copilul despre tacere si simbolul ales. Stabileste obiectivul jocului: vrei sa fie un joc de imaginatie privind lumea inconjuratoare, sau unul de meditatie privind propria persoana sau stare de bine.
Comunica-i copilului urmatoarele: veti inchide ochii si veti petrece n timp (un minut e super pentru inceput) stand cu ochii inchisi, in liniste, timp in care va veti concentra pe ceea ce simtiti (sunete, culori, miscari, mirosuri) in lumea pe care ai ales-o (externa sau interna).
Puteti sta asezati sau in picioare, e la fel de bine. Puteti folosi un timer sau o clepsidra, sau puteti lasa timpul sa treaca pur si simplu.
Dupa ce deschideti ochii vorbiti despre lumea pe care ati explorat-o cat timp ati pastrat linistea.

De ce si cum am facut noi jocul tacerii?

Anul acesta a presupus numeroase schimbari, bruste, pentru intreaga familie. In general, noi suntem linistiti, avem un ritm pe care ni l-am format, nici prea rapid, nici prea incet, potrivit pentru copiii nostri. Doar ca, in ultima vreme, am deraiat mult de la acest ritm.
Am simtit nevoia sa gasim o modalitate de a ne intoarce la felul nostru de a fi ca familie, si de a ne reconecta usor, prin lucruri simple (ca de exemplu, acest joc simplu prin care i-am ajutat pe copii sa scape de emotiile negative).
Una si-a amintit de jocul tacerii, care e un joc de inspiratie Montessori, si am hotarat sa-l incerc si eu cu Una Mica. Am ales ca simbol o poza facuta in Vilnius, la lacul nostru (inca nu ti-am povestit de Vilnius, nu? trebuie sa fac ceva legat de asta). Am printat-o pe o coala A4 si am laminat-o.
A doua zi, in timpul somnului lui Unu Mic, am propus jocul. Am vorbit mai intai de locul din imagine, ne-am amintit de cum era lacul respectiv, cand am mers impreuna acolo, ce ne-a placut. Apoi am hotarat sa inchidem amandoi ochii si sa ne imaginam ca suntem acolo: sa ne gandim la ce vedem, ce auzim si simtim, la cum se misca apa si copacii din jur, cum e cerul. Pentru asta, am stat pur si simplu lungiti in pat, cu Una Mica tinandu-si capul sprijinit pe mine. Dupa ce am deschis ochii am vorbit despre lucrurile pe care le-am descoperit cu ochii inchisi. 
Apoi ea m-a rugat sa mai jucam odata, in sufragerie. Asa ca ne-am dus in sufragerie si, stand in picioare si tinundu-ne de mana, am pus poza pe un taburet si am inchis ochii. Am stat in liniste inca sapte minute, dupa care am povestit ce am vazut si trait.

Iti spun sincer, pe mine m-a surprins atat jocul, cat si copilul meu. Si am vrut sa-ti spun si tie despre asta. Clar, e un joc potrivit copiilor care pot folosi imaginatia si intuitia ca forme de cunoastere, de aceea fac precizarea ca e pentru cei de peste 3 ani.

Astept sa-mi spui cum va fi jocul tacerii pentru voi.

Sa nu uit! Inscrie-te la newsletter! Odata pe saptamana imi fac timp special pentru tine si iti trimit ceva pe e-mail. E suficient sa completezi formularul de mai jos:

Ma bucur daca dai share:

3 Replies to “Jocul tacerii. Un joc Montessori simplu”

  1. Imi place metodologia montessori iar jocul propus de tine e super 😉 pt ca al meu baiat e ceva mai micut am practicat o vreme un joculet inspirat de la un atelier de acest gen ‘liniste si galagie ‘ copilul zornaie cateva secunde in cutia de explorare cu seminte, paste etc, apoi asteapta alte cateva secunde in liniste. E ideal pt copii mai mici.
    Il vom incerca si noi pe acesta in scurta vreme.
    Multumim

  2. […] “Jocul tăcerii. Un joc Montessori simplu” – O idee faină de joc prin care să îi obișnuim pe copii să stea în liniște cu ei înșiși, ca un fel de meditație. […]

  3. Interesant. Ar trebui să îl încerc și eu cu fiu-meu.

Lasă un răspuns

UA-108014515-1