Ce sa faci in Tara Hategului daca iubesti natura (in doar o dupa-amiaza)

Ce sa faci in tara Hategului daca iubesti natura

Cand am anuntat, pe Facebook, ca plecam in Hateg, am primit o serie de recomandari minunate, pe care intentionam sa le bifam… cu alta ocazie! Ce-am ajuns sa facem in tara Hategului a fost departe de ce ne-am propus.

Casa vulcanilor, rezervatia de zimbri, biserica Sfantul Nicolae din Densus, manastirea Prislop, cetatea Devei, toate demne de a fi trecute pe lista oricarui turist aflat in trecere prin zona, vor trebui sa astepte un alt drum (pe care sper sa-l facem mai devreme, nu mai tarziu).

De ce doar o dupa-amiaza, cand am fost plecati trei zile?… Pai, sa vedem… Vineri am iesit din Bucuresti pe la 13:00. Pana am ajuns in Hateg se intunecase deja. Sambata dimineata copiii nu s-au dat scosi din camera, aveau chef de joaca si spatiu la discretie, asa ca ne-am urnit in jurul pranzului. Iar duminica plecat devreme, ca sa nu prindem drum aglomerat (ceea ce, din pacate, s-a intamplat).

Am vizitat, totusi, Centrul Geoparcului Dinozaurilor, pret de 30 minute, cu doi copii obositi si flamanzi, mai degraba interesati de merele si strugurii copti in gradina decat de dinozaurii pitici descoperiti in tara Hategului.

Am luat masa la Parc Caffe, recomandarea gazdei noastre, unde am hranit pisicile casei si ne-am delectat cu bucate minunate (si foarte accesibile ca pret), apoi am luat-o spre munte.

Am facut o prima oprire la cetatea Malaiesti, unde ne-am umplut de buburuze. Ni s-a parut o destinatie tocmai buna pentru familii cu copii mici, care vor sa escaladeze trepte felurite. Accesul la cetate se face pe jos, parcarea fiind la 500 m departare. Una Mica a urcat treptele pietruite mai admirand o floare, mai facand observatii sa nu atingem ciupercile (otravitoare in viziunea ei), mai bagand o piatra in buzunar.

buburuze

Apoi ne-a luat ceva timp sa pozam sumedenia de buburuze felurite, care invadasera zidurile cetatii, scarile de lemn si hainele noastre (ne-au prins bine povestile despre zane si mici vietati, nu s-a speriat nimeni de buburuze).

joc de umbre

Tinand drumul tot inainte, cu opriri dese pentru poze si joaca in lumina soarelui de dupa-amiaza, am intrat in Parcul National Retezat pe la ora 16:00. Destinatia noastra era cascada Lolaia, la care se poate ajunge in 20 minute de mers pe jos de la intrarea in parc. Noua ne-au trebuit vreo 40, ca asa se intampla cu doi copii.

Drumul e accesibil si copiilor mai mici de 3 ani, un drum forestier, pietruit, fara marcaje speciale. Noi ne-am intalnit cu baltoace usor de ocolit, spre dezamagirea Unei Mici, care nu si-a udat cizmele de cauciuc din dotare.

Oprirea pe care o facusem mai devreme, la centrul Geoparcului Dinozaurilor, ne-a fost utila, caci am putut vedea pe viu, urcand pe Retezat, tipuri de roci specifice zonei si expuse in gradina Geoparcului.

Dupa cele 40 minute de mers pe jos am intalnit un indicator, anuntand 5 minute pana la cascada. De acolo am coborat o panta nu foarte abrupta; cararea e dotata cu balustrada, asa ca nu a fost dificil pentru nici unul dintre copii.

Cascada e frumoasa si privelistea de pe podul construit deasupra ei merita o scurta deturnare de la drum. Am ajuns la masina inainte de lasarea intunericului, iar drumul dinspre munte ne-a rasplatit cu un apus specific de toamna si un cer rosiatic de neuitat.

Dorinta mea cea mare era sa le arat copiilor si cetatile dacice, asa ca am continuat drumul prin tara Hategului si ne-am oprit la Sarmisegetusa Ulpia Traiana. Am vazut-o doar eu, la lumina reflectoarelor, caci se intunecase deja. Oricum, pentru Una Mica era un nonsens, cand aflase deja ca cetatea era locuinta nobiliara, nu un oras intreg.

Am luat masa de seara la pensiunea Sarmis, surprinzator de ospitaliera; nici nu am simtit cat de mult am asteptat sa ne vina comanda, iar mancarea a fost pe gustul tuturor.

Si, cu doi copii adormiti in masina, am facut un ocol inainte de intoarcerea in Hateg, la biserica din Densus. Am reusit sa o vedem in lumina lunii, din strada, fara sa iesim din masina. Dulai mari si parca hamesiti ne amenintau cu latraturi de neoprit.

Ne-a placut in tara Hategului, fiecaruia din motive diferite. Unu Mic n-ar mai fi plecat de la cazare (nu inteleg de ce, am gasit cea mai kitchoasa pensiune, pe care nu o recomand nimanui, chiar de-i in buricul targului). Eu mi-as mai fi pierdut timpul prin cetatile dacice, spunandu-i povesti Unei Mici. Iar Una ar mai fi ramas sa vada si alte asfintituri peste munti. Cu siguranta ne vom intoarce.

(Am fost rasfatat cu un drum si pana la Castelul Corvinilor, a doua zi, trebuie sa recunosc.)

 

 

 

Ma bucur daca dai share:

One Reply to “Ce sa faci in Tara Hategului daca iubesti natura (in doar o dupa-amiaza)”

  1. Buna seara! Copiilor sigur le-ar fi placut la Casa Vulcanilor, in Densus, unde vizitatorii afla si testeaza cum lucreaza geologii si paleontologii. Ar fi sapat dupa fosile cu unelete din trusa exploratorului, ar fi participat la o eruptie vulcanica, ar fi explorat padurea pe urmele unei legende si ar fi colectat roci vulcanice asa cum fac geologii. Va astept cu drag cand mai sunteti prin zona. http://www.casavulcanilor.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-108014515-1