Despre mine

Viata de familie e tare grea, cu 1, 2 sau X copii parca nimic nu e la indemana. Si simplul dus e un lux cand ai cativa urlaciosi pe langa tine care tipa, trantesc, arunca, lovesc, nu vor, nu pot, nu stiu, nu tac. Nu te lasa sa lucrezi, nu te lasa sa mananci, sa dormi sau sa te uiti linistit la un meci de fotbal.
Parca totul te scoate din sarite, nici la serviciu lucrurile nu stau bine, seful da cu tine de pereti, colegii te sapa, salariul nu creste, ratele se multiplica … si ai senzatia ca traiesti de pe o zi pe alta, in modul de supravietuire …
Wow, ai nevoie de o pauza. Ia o bere (sau o cafea daca preferi) si hai sa facem cunostinta. Vreau sa te scot din modulul de supravietuire, sa te invat despre cum sa cresti copii buni, cum sa-ti gestionezi bugetul de familie, cum sa iti organizezi casa si cum sa pleci in vacanta pe care ti-ai dorit-o.
Si asta pornind de la viata mea.
Eu sunt Razvan. M-am nascut in Bucuresti, am prins cutremurul din ’77 la etajul 9, impreuna cu un prieten, ne uitam la un film si nu stiam de ce se misca blocul. Dupa ce mi-au iesit dintii definitivi l-am si pierdut pe unul dintre ei, intr-o ciocnire de sanii cu un alt Razvan si inca mai trag ponoasele boacanei mele. In scoala faceam de toate, pe cat imi placea sa citesc, pe atat faceam numai traznai. Am jucat volei de performanta pana cand mama m-a retras, de frica sa nu ma imbolnavesc de la radiatiile din Cernobal.
Am inceput sa fumez in clasa a-3-a, intr-un cimitir. Am ascultat discuri cu Elvis si Beatles, cumparate de mama, apoi am descoperit casetele video cu Ozzy, Twisted Sister. De aici am inceput sa caut doze de libertate – bocanci cusuti pana la genunchi, unghii vopsite cu negru, cercei in nas si in urechi, par lung si tatuaje (facute la betie, recunosc). Mama a vrut sa ma invete minte si a reusit.
Am lucrat la stat, am lucrat in privat, am avut afaceri, am facut bani si i-am pierdut, am facut armata. Am fost pe punctul de-a cadea in hau, la crucea de pe Caraiman, am fost amenintat cu sabia, mergand linistit pe strada, am aruncat un set de tobe de pe bloc, la “repetitii”, am organizat concerte si am vandut CD-uri prin cluburi.
In 2005, am cunoscut-o pe Una. Abia vandusem o afacere si-mi parasisem “vechea viata”; proaspat angajat, stateam la mama. Pe Una o cheama asa dintotdeauna. Dupa 2 saptamani m-am lasat de fumat. Dupa 2 luni am cerut-o in casatorie. I-am scris intrebarea pe un servetel, in timpul unui concert, ea a ras de mine. M-a refuzat timp de 7 ani; m-a ajutat sa termin o facultate si un master, sa-mi gasesc un job mai bun si sa ma mut singur. In 2012 mi-a zis “hai, acum ori niciodata” si ne-am casatorit.
Dupa 9 luni si un pic a venit pe lume Una Mica, o minune de copil. M-am bucurat de ea o luna, apoi am fost trimis, cu serviciul, in alt oras, timp de 10 luni. Intr-un final am reusit sa gasesc un alt job in Bucuresti si sa fiu mai mult timp acasa. In 2016 Unu Mic a aparut, copilul care indeplineste dorinte. Numai in ziua in care s-a nascut a indeplinit 6 dorinte.
Si pentru ca Una si-a dorit ca Una Mica sa fie educata acasa, Unu Mic i-a indeplinit dorinta. Asa ca in 2017 am hotarat ca eu sa stau acasa cu copiii (si sa ma ocup de educatia lor).
 
Anul 2017 parca a fost un an fatidic. Mi-am dat demisia de la un job bun si am calatorit, timp de 3 luni, in 5 tari europene, m-am intors acasa si la vechiul job, obtinand o marire de salariu, am pornit o afacere si am creat un blog, m-am apucat de homeschooling. Am ales un stil de viata modelat pe ritmul si nevoile copiilor mei, iar decizia asta s-a reintors in favoarea mea inzecit.
Am gasit in mine curajul de a schimba directia intr-un moment cand lucrurile pareau a nu necesita o schimbare – nu-i niciodata usor sa pleci de la un job de care esti multumit. Apoi am gasit in mine capacitatea de a invata de la copii (sa ascult, sa urmaresc, sa inteleg, sa alin, sa am rabdare). Am gasit in mine resursele necesare pentru a armoniza relatia de cuplu, pentru a-mi completa sotia intr-un tot mai puternic. Am gasit in mine puterea de a-mi depasi fricile (si aveam enorme) si de a o lua de la zero cu un nou business in care sa regasesc pasiunea, avantul, spiritul intreprinzator – nu le pierdusem niciodata, dar parca le stersesem cu buretele, convins fiind ca totul ar putea iesi iar prost. Am gasit in mine un om puternic, hotarat si capabil. Si asta fara sa fi urmat vreun curs de dezvoltare personala, fara sa fi citit carti, articole, reviste, fara sa fi vorbit cu experti, ci doar fiind zi de zi, timp peste 100 de zile consecutive, conectat la nevoile, ritmul si spiritul copiilor mei.
Sunt fericit ca stau acasa, ca ma ocup de ei si le sunt „profesor”, ca descopar lumea alaturi de copii si construiesc cu ei amintiri pozitive, lucrez in propriul meu timp si spatiu, fac bani din ce imi place, am timp pentru lucrurile importante pentru mine, fara sa pierd 3-4 ore zilnic in trafic, spre si de la serviciu, fara sa ma consum degeaba cu nimicuri. Lucrurile nu sunt perfecte nici in cazul meu, dar ma aflu acolo unde vreau sa fiu, orientat in directia potrivita pentru mine si familia mea.
Poate gandesti ca o asemenea viata e rezervata numai unora “cu stea in frunte”; e normal, chiar eu gandeam asa. Sau poate ai vrea sa-i ceri lui Unu Mic sa-ti indeplineasca o dorinta, n-ar fi exclus sa reuseasca.
Dar lasa-ma sa iti arat ce m-au invatat pe mine viata, sotia si copiii.  Vei vedea ca poti si tu sa te descurci mai bine in toata treaba asta cu familia, sa schimbi un scutec intr-un timp decent, sa iti gestionezi bugetul familiei in asa fel incat sa ramai cu ceva bani la sfarsitul lunii, sa iti planifici o vacanta de vis fara sa dai o caruta de bani pe ea, sa iti faci planuri si sa te tii de ele.
O sa-ti vorbesc sincer, unele lucruri vor durea, cu altele nu vei fi de acord, poate ceva te va pune pe ganduri, poate ceva te va distra.
Din cand in cand mai trage un ochi si aici, povestea mea e vie si continutul se mai completeaza.
Inscrie-te si la newsletter-ul meu. O data pe saptamana imi fac timp numai pentru tine si iti trimit ceva bun in posta.

Save

Save

Save

Save

UA-108014515-1