De la gradinita la homeschooling

Copiii mei au doua bunici: una si-a tinut copiii acasa pana la 7 ani, una a lucrat la gradinite de stat si particulare din Bucuresti. Nici prin gand nu ne-ar fi trecut ca nu-i vom duce la gradinita. Dar cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, am ajuns sa zicem „stop gradinita”.
Povestea noastra cu educatia de acasa a inceput in vara lui 2013, cand Una Mica inca nu se nascuse. Una se pregatea sa devina mama si, cu 2 luni inainte sa nasca citea deja despre cum sa-si creasca copilul. Luase hotararea sa ramana 2 ani acasa, ca viitorul copil sa se bucure de roadele educatiei timpurii. Am sustinut-o la vremea aceea de departe;am fost plecat din oras in primele 11 luni de viata ale primului meu copil.

Gradinita particulara

La 1 an si 10 luni Una Mica intra la gradinita. Am cautat gradinite Montessori, am mers in vizita, dar nu erau potrivite. Una Mica depasise ca abilitati nivelul grupei ei de varsta. Ni s-a sugerat sa incercam educatia gifted.
Am ajuns, printr-o recomandare, la o gradinita care oferea un asemenea tip de educatie. Nu-i voi mentiona numele, n-am nici o intentie sa-i fac reclama. Lucrurile au fost confuze de la inceput. Ni s-au transmis constant mesaje contrarii sau trunchiate. Ba aflam ca fusese mutata la o grupa de varsta mai mare, ba la una mai mica; ba educatoarea ei e X, ba toate educatoarele se ocupa de toti copiii; de cele mai multe ori, insa, aveam senzatia ca eram evitati.
Trecand peste asta, ne-am trezit cu Una Mica muscata, in repetate randuri, de diferiti copiii. Cea mai urata a fost o muscatura pe fata. Problema a fost minimizata de angajatii gradinitei. Noi, asteptand un al doilea copil acasa, am incercat sa pastram echilibrul, in mintea noastra, ducand-o pe Una Mica, cu forta, la gradinita. La 2 luni dupa ce Unu Mic s-a nascut, am renuntat la gradinita particulara. Una Mica a ramas acasa pana in toamna, cand am inscris-o la grupa mica, la o gradinita de stat. Prima pe sector!

Gradinita de stat

M-a apucat groaza cand le-am cunoscut pe educatoare, a fost evident de la inceput ca nu aveam cu cine sa vorbim despre copilul nostru. N-am renuntat, am dus-o zi de zi, am lasat-o in marea de de copii. Diferenta dintre ei si Una Mica era izbitoare.
La cateva saptamani au inceput problemele medicale – raceli de lunga durata, fara simptome majore, dar suficiente incat sa nu fie primita la grupa. Ea era singura din grupa care se imbolnavea. Tratamente cu antibiotic, analize,  nervi, griji, incercari de a o mai duce 1-2 zile, urmate de reactii fizice imediate.
In cele din urma am ajuns la terapeut, care i-a pus diagnostic de sindrom de stres post traumatic, cauzat de experientele din gradinita particulara (nici acum nu stim ce s-a intamplat, de fapt, acolo).  Am zis OK, o s-o scoatem la capat, vorbim cu educatoarele si consiliera psihologica de la gradinita. Ni s-a transmis ca la grupa totul e in regula, copilul are doar anxietate de separare. Comportamentul ei de acasa nu era, insa, OK. Dupa o saptamana s-a imbolnavit din nou, iar a stat acasa o luna.
Am mers cu ea la serbarea de Craciun, primise rol in sceneta. Inainte cu cateva zile aproape toti copiii erau acasa, bolnavi de varicela, asa ca Una Mica s-a imbolnavit de varicela la serbare; apoi Unul Mic si cu mine am luat boala de la ea.
Asta a fost punctul final al povestii noastre cu gradinita. Discutii am mai avut cu ea legat de gradinita, am incercat sa o mai ducem in alta parte. Si tentativa a fost intampinata de reactii emotionale si fizice puternice. Stiam ca Una mai putea sta cu ea acasa cateva luni, dar dupa aceea aveam de ales intre a cauta iar gradinite si a ramane eu acasa cu copiii.
In aprilie 2017 am plecat in lume, cu copii cu tot, timp de 3 luni, iar asta ne-a ajutat sa luam o decizie. Am ales a doua varianta; imi iubesc copiii, nu ma descurajeaza galagia si energia lor constanta si stiu ca-i pot creste si eu, chiar daca sunt barbat.
In plus, Una ne va organiza suficient de bine incat sa fac fata cu hranirea, ingrijirea si educarea a doi copii, pastrarea curateniei in casa si dezvoltarea unei afaceri care sa ne aduca si venituri. Pare mult si ma sperie, dar sunt optimist.
Asa ca nu ne ramane decat sa pornim la drum si sa va povestim despre asta.
Ma bucur daca dai share:

2 Replies to “De la gradinita la homeschooling”

  1. Cred ca micuta voastra e fericita acum . Nu mai trebuie sa indure ”rautatile” din gradinite . Si eu am citit destul de mult despre perioada inscrierii copiilor la gradinita sau scoala si am ajuns la o concluzie. Frica de abandon si separare deregleaza sistemul imunitar , copiii ( marea majoritate ) sunt stresati cand merg la gradi sau scoala asa ca si noi am decis sa – i tinem acasa pe micuti . Si eu sunt speriata si sper sa ma descurc dar mai speriata sunt sa- i las intr-o comunitate unde nu cred ca -i pasa cuiva cu adevarat de ei . Cred ca veti deveni un model de inspiratie pentru noi . Multa sanatate copilasilor !

  2. wow, ati avut ceva de tras cu acest episod. e trist cand lucrurile debuteaza astfel cu sistemul de invatamant, fie el particular sau de stat. copiii sunt sensibili si se manifesta in fel si chip. mare noroc ca ati observat la timp, ca ati fost atenti la reactiile copilului.
    multa rabdare si succes in ce v-ati propus pe viitor!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-108014515-1