Ce sa faci (si ce sa nu faci) cand copilului ii e frica de caini

ce sa faci si ce sa nu faci cand copilului ii e frica de caini
Cand era mai mica, Una Mica era incantata sa se intalneasca cu caini. Se ducea cu incredere la ei, ii mangaia, le vorbea si se juca cu ei cu placere. Apoi m-am trezit ca-i este frica de caini.
Dupa ce am revenit in tara, anul acesta, primele ei contacte cu caini au fost cu catei mici si agitati, care sareau pe ea, o lingeau si o baloseau. Dupa putin timp am observat ca impietrea cand vedea caini pe strada sau in parc. Apoi a inceput sa tipe, sa alerge si sa se catare pe mine. In scurt timp mi-a declarat ca ii e frica de caini.
Pe cat de surprins am fost de felul in care frica ei s-a generalizat, pe atat stiu ca e normal ca unui copil sa-i fie frica de caini daca nu interactioneaza cu ei.

Ce sa faci si ce sa nu faci, ca parinte:

  • Accepta situatia. Desi experienta ta de viata iti spune ca un caine cu stapan nu are cum sa-ti faca rau, experienta copilului tau e diferita. Realitatea lui senzoriala ii spune ca si cel mai mic catel ii poate face rau. Afla mai multe despre ce anume i-a provocat frica.
  • Arata-i ca ii intelegi frica. E o modalitate simpla prin care ii confirmi faptul ca esti langa el si ca il sustii. Un simplu „inteleg ca iti este frica” e suficient.
  • Invata-l cum sa reactioneze. In loc sa tipe, sa alerge sau sa dea din maini, invata-l sa stea linistit. Poti face un exercitiu cu el prin care sa-si imagineze ca e un copac: cu mainile impreunate si privirea indreptata in jos, asteapta pana cand cainele se indeparteaza.
  • Nu-i spune ca trebuie sa-si invinga frica.
  • Invata-l despre caini si vorbeste-i despre obiceiurile lor. Spune-i ca unui caine ii place sa miroasa, sa linga si ca unii sunt mai agitati/veseli decat altii.
  • Invata chiar tu despre limbajul corporal si comportamentul cainilor. Astfel, vei putea sa-i explici copilului cum se poarta un caine prietenos si cum se poarta unul agresiv.
  • Nu-l forta sa interactioneze cu ei.
  • Invata-l cum sa mangaie corect un caine. Explica-i ca unui caine nu ii place sa fie strans cu putere sau tras de coada sau urechi. In schimb, invata-l sa ceara permisiunea stapanului inainte de a atinge un caine si sa-l mangaie doar pe gat sau pe spate.
  • Cand vizitati o casa cu caine, asigura-te ca acesta nu va ramane nesupravegheat cu copilul.
  • Evita interactiunile cu caini necunoscuti, raniti, foarte batrani sau cu pui. La fel cu cei care dorm, mananca sau se joaca.
  • Ai rabdare.

 

Cum am procedat noi si ce rezultate am avut pana acum

Am stat de vorba despre ce anume i-a provocat frica: asteptarea ei ca orice caine sa sara pe ea si sa o zgarie. Apoi am citit o carte despre ziua unui catelus, facand analogii intre personajul cartii si cainii pe care ii cunoastem.
La locurile de joaca, in parcuri sau pe strada am evitat sa ne apropiem de caini. Din momentul in care un caine aparea in fata noastra si pana cand il depaseam descriam tot ce vedeam la el: culoare, marime, rasa, daca e cu sau fara stapan, daca are lesa, comportamentul lui, daca se uita sau nu la noi, daca maraie, latra.
Zilnic am citit si am vorbit despre caini, fara sa ne apropiem de ei. Am invatat-o sa vina langa noi linistita, fara sa alerge, daca nu suntem cu ea cand vede un caine.
Cand am stiut ca urma sa mergem intr-o casa cu caine, am vorbit cu stapanul pentru a ne asigura ca va tine cainele in lesa sau in alta camera in momentul in care noi vom ajunge acolo.
Toti stapanii de caini pe care ii cunoastem au pui, asa ca i-am evitat deocamdata (pe caini, nu pe stapani).
Inca se ma catara pe mine ca intr-un pom cand se apropie un caine agitat de ea, dar, odata ce cainele se relaxeaza, si ea e OK. Acum ne spune ca nu ii mai e frica de caini si ca ii plac din nou.
 
Cum ti se pare? Tu ce ai face diferit?
Ma bucur daca dai share:

Lasă un răspuns

UA-108014515-1