Cum sa construiesti incredere in sine cand copilul e respins de altii

Cand copilul e respins de altii

Cand copilul e respins de altii, reactia adultului stabileste modul in care el va reactiona, in viitor, la alte situatii cu impact emotional negativ. Iata cum sa procedezi ca sa-ti ajuti copilul respins de altii si sa ii dai incredere in sine.

 

Am petrecut noaptea dintre ani impreuna cu vechi si buni prieteni, adulti si copii. Un grup suficient de mare incat sa fie vesel si destul de mic incat sa nu fie suprasolicitant pentru copiii mei inca mici. Unu Mic s-a jucat pe langa fusta mamei, Una Mica a avut alti doi copii cu care sa se zbenguie, amandoi mai mari decat ea si buni prieteni intre ei.

Nu mica mi-a fost mirarea sa aud, a doua zi, cum Una Mica ne relata ca, in timpul jocului, unul dintre copii i-a spus ca nu-i place de ea. Am stat si am ascultat-o, i-am pus intrebari, ne-am asigurat ca am inteles toti situatia si ca nu ramanem ancorati in acest moment. Era deja a doua oara cand acest copil (despre care Una Mica stie ca ii este prieten si ca o iubeste) se purta urat cu ea. Prima oara i-a fost foarte greu sa-i inteleaga comportamentul si am petrecut o seara intreaga vorbind despre asta.

Acum doar i-a intors spatele si si-a vazut de jocul ei. L-a lasat dezarmat, iar felul in care ne-a relatat intreaga intamplare ne-a confirmat, din nou, ca are abilitatile sociale necesare ca sa faca fata si unei situatii neplacute.

Intamplarea m-a pus pe ganduri. Lasand la o parte faptul ca ea s-a descurcat singura si a stiut sa gestioneze/aplaneze un potential conflict, realitatea e ca asemenea situatii afecteaza un copil. Desi un copil spunandu-i unui alt copil ca nu-i place de el nu intra in categoria bullying, este, totusi, o forma de respingere. Si, desi nu-i putem invata pe toti toleranta, e important sa ne invatam copiii cum sa reactioneze atunci cand sunt respinsi sau cand alti copii se poarta, pur si simplu, urat cu ei.

 

Trei lucruri pe care sa le faci cand copilul e respins de un alt copil

Mi-am adus aminte de primul incident in care Una Mica a fost respinsa de acest copil si am reluat in minte pasii facuti de noi, adultii. Iata cum am raspuns:

1. I-am validat trairile

I-am spus ca ii intelegem supararea si ca felul in care celalalt copil s-a comportat nu a fost potrivit. Atunci el ii interzisese sa se joace cu jucariile lui (Lego). N-am incercat sa minimalizam nici situatia, nici emotiile ei. Am ascultat-o atat timp cat a avut nevoie (si a fost mult) si i-am aratat ca o intelegem.

Problema ei nu era legata doar de interzicerea in sine, ci de faptul ca acel copil nu cunostea/respecta valori importante pentru ea: sa imparta cu ceilalti, sa se poarte frumos si sa vorbeasca frumos cu altii. Daca din exterior problema parea o cearta tipica intre copii, lasand-o sa ne povesteasca si ascultandu-i tot of-ul, am realizat ca perspectiva ei era mult mai ampla si intra in zona principiilor de viata.

Ascultand-o si validandu-i dreptul de a fi suparata, am consolidat increderea ei in noi si in faptul ca ii recunoastem si acceptam emotiile, indiferent daca sunt pozitive sau negative.

 

2. Am cautat cauze, nu justificari

Nu i-am spus „asa sunt copii” sau „e normal sa va certati” – ea nu e asa si ea nu incepuse cearta. I-am vorbit, in schimb, despre faptul ca unii copii nu sunt obisnuiti sa imparta, ca nu au frati sau surori pentru care sa faca asta; despre faptul ca unii copii, cand se supara, se poarta si vorbesc urat cu altii; ca toti copiii au dreptul sa se supere si ca, pentru unii, e mai greu sa-si stapaneasca emotiile negative.

Am discutat despre situatia acelui copil, despre familia lui, despre cum e el, ce ii place si ce nu. Am incercat sa descoperim si sa intelegem impreuna cauza comportamentului sau, fara sa il justificam.

 

3. Am lasat-o sa gaseasca singura solutii

Imediat dupa incident Una Mica a venit la noi sa ne povesteasca ce s-a intamplat. De fapt, amandoi copiii au venit suparati, ea mai vocala decat el. Dupa ce am ascultat-o, i-am spus ca noi nu ne vom certa cu parintii lui din cauza asta si ca e o situatie pe care ea trebuie sa o rezolve. Pare brutal, nu?

Solutia imediata gasita de ea a fost sa mearga la el si sa-i tina un discurs despre toate valorile pe care el le-a incalcat prin comportamentul sau. Despre cum e frumos sa te porti cu alti copii si sa imparti din lucrurile pe care le ai. Dupa ceva timp colorau impreuna steagul Romaniei (da, asta s-a intamplat fix de Ziua Nationala, cu o luna inainte de al doilea incident).

Ulterior, cand am ramas singuri si Una Mica a reluat verbalizarea supararii ei, am vorbit despre lucrurile pe care le-ar putea face pe viitor.

Refuzand sa actionam noi in locul ei si punand-o sa confrunte direct situatia, i-am dat incredere in propria capacitate de a gasi solutii si in propria voce.

Desi as vrea sa-mi pot proteja copiii de toate vorbele urate si de toate respingerile posibile, asta ar fi absurd. Ce nu e absurd este sa-i ajut sa depaseasca asemenea situatii cu incredere, fara a se simti victime.

Daca si tu te confrunti cu situatii in care copilul tau e respins de alt copil (caci sunt si ale tale, nu doar ale lui), incearca pasii de mai sus. Invatandu-l sa gestioneze respingerea din partea altuia ii dezvolti resursele necesare ca sa nu devina victima bullying-ului atat de raspandit in prezent. (Afli definitia exacta a termenului de bullying intr-un articol scris de Laura Craciun/Unicornul albastru).

Daca iti place cum scriu si gasesti utile informatiile pe care ti le dau, te invit sa te inscrii la newsletter. Odata pe saptamana imi fac timp special pentru tine si iti trimit ceva bun pe e-mail. Tot ce ai de facut este sa completezi formularul de mai jos:

Ma bucur daca dai share:

Lasă un răspuns

UA-108014515-1