Activitati de iarna afara: hranim pasarile salbatice

Activitati de iarna afara: hranim pasarile salbatice

Recunosc, cand vine iarna imi vine atat de greu sa mai ies afara cu copiii. Pana ii conving sa iesim, pana se schimba, se incalta, isi mai aminteste unul ca vrea apa minerala, altul ca vrea apa plata, imi aduc si eu aminte ca nu i-am dus la toaleta… ma trec toate caldurile si numai gandul la aceasta corvoada ma tine in casa.

Ca sa ne urnim, avem nevoie de o motivatie. Iar pentru mine asta inseamna sa gasesc activitati de iarna afara, cu sau fara zapada.

De data aceasta am pornit de la un cos cu portocale si lamai, din care copiii urmau sa isi faca suc. In loc sa aruncam cojile, le-am gasit o alta intrebuintare si motivatia necesara pentru copii ca sa iasa afara: le-am propus sa hranim pasarile salbatice din gradina (avem ciocanitori in zona).

Reactia imediata a fost un mare „ura!”. Le-am explicat ideea mea: sa facem „farfurii” din cojile de portocala stoarsa, pe care sa le ducem afara, cu mancare pentru pasari. Cate farfurii facem? „Muuulte!” a fost raspunsul.

Ne-am apucat de treaba, cu sarcini pentru fiecare: sa scoata semintele pentru pasari (sa le caute mai intai), sa scoata storcatorul, sa taie, sa stoarca, sa toarne sucul in pahare, sa aducem impreuna ace si ata.

„farfurie zburatoare”

Am inceput eu sa le arat cum sa facem niste agatatori din ata, apoi s-au imprastiat care incotro, lasandu-ma singur sa termin treaba. Nici sucul nu si l-au baut…

M-am caznit cu doua „farfurii”, in timp ce ei duduiau prin casa; apoi, vazand ca nu-mi mai da nimeni importanta, le-am aruncat discret pe celelalte (nu se lasasera pana nu storsesera toate fructele, asa ca aveam o gramada de potentiale „farfurii”).

Umplem farfuriile cu varf

Intr-un final, am reusit sa iesim si afara. Deja ningea usor, se pusese zapada. Au tras o tura de alergare, de nu ii mai adunam langa mine ca sa terminam treaba pentru care iesisem. Fiecare cu coaja lui in mana, le-au umplut cu mancare pentru pasari, apoi am cautat locuri bune in care sa le agatam.

Pe urma au venit cu propunerea sa punem mancare si pe buturugi si cioturi. Pana sa ne intoarcem acasa, aveam o punga de seminte pe jumatate goala si gradina plina cu musuroaie de mancare.

Mancare pe buturuga, ciuperci langa buturuga

In afara de faptul ca mi-a luat ceva timp pana am prins atele folosite ca atarnatori, activitatea nu a cerut multa pregatire. Timpul final, din momentul „ura!” pana la intoarcerea in casa: o ora jumate. Defalcat pe actiuni, a inclus munca practica, miscare, observare directa si joaca propriu-zisa.

Daca vrei sa faci si tu ceva similar, tine cont de cateva sfaturi despre cum sa hranesti si sa observi pasarile iarna:

  • pasarile au nevoie de grasime ca sa supravietuiasca in anotimpul rece: le poti oferi unt de arahide si seminte de floarea soarelui – in coaja. Poti inveli felii de mar in unt de arahide, apoi seminte si le poti atarna de crengile copacilor;
  • gandeste-te la o modalitate de a atarna mancarea, ca sa nu ajunga alte animale la ea (soareci, sobolani);
  • au nevoie si de apa proaspata, care sa nu fi inghetat. Un vas cu apa, pe care sa o schimbi des, le prinde bine;
  • si, n-ai crede, dar au nevoie si de caldura. O casuta sau doua nu le strica, mai ales daca pui inauntru si bucati din materiale textile, sfoara, fan, care sa le incalzeaza iarna.

Gasesti mai multe informatii pe site-ul Societatii Ornitologice Romane.

Noi am lucrat cu ce-am avut la indemana (cineva *adica eu* a uitat ca avem seminte de floarea soarelui in casa si am mers pe varianta b: mancare pentru perusi).

Dar pentru copii a fost o experienta distractiva. Iar pentru mine o motivatie sa gasesc si alte activitati de iarna afara.

Ma bucur daca dai share:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-108014515-1